2puncteics [:x]

By: 2puncteics

ian. 16 2011

Etichete:2puncteics

Categorie: 2ρυηcτείcs

2 comentarii

Mă uit la voi.
Tu te uiţi?

Mă prefac uneori că plutesc
şi văd de sus,
mă prefac alteori
c-am orbit
şi nu văd răul din jur.

Mă prefac că nu te urăsc,
„femeie” rea,
căci uneori
nu depinde de tine s-alegi.

Am învăţat în câteva zile
sute de melodii,
aud tobe ce bat tare înăuntrul meu,
defapt,
e inima mea ce palpită.

Azi noapte-am visat
că-mi scoteam o măsea,
semn că cineva drag mi-a „murit”.
Mă durea.

Învaţă să renunţi.
Devine curând
a doua natură.

Şi arunci, şi arunci,
faci loc de mai bine
până când vezi
cât de singur rămâi,
până când vezi
că tot ce-ai trăit pân-acum
a fost o minciună,
până când vezi
ce credea „ea” despre tine,
până când îţi dai seama
că pentru el TU
n-ai contat nici o secundă.

E uimitor să afli că oamenii
– dacă-i mai poţi numi oameni –
lângă care ai trăit ani
defapt
nici nu te plăceau.

E uimitor să afli că iubitul tău,
cel ce te venera
când erai doar cu el,
cel ce-ţi soptea te iubesc,
după ce te trezea dimineaţa
cu o cafea fierbinte,
te privea,
odată ieşită pe uşă
ca pe un gunoi.

E uimitor să afli că poţi fi iubită
pe jumătate
adorată ca cea mai frumoasă zeiţă
şi totuşi urâtă
cu o forţă dublă.

Tu te gândeşti vreodată
la toate bucăţelele de suflet
pe care le-ai pierdut
pentru xyz
doar ca să le arunce la primul coş?

Actorule…
ţi-ai jucat cel mai bun rol din viaţă
şi mi-a luat secole să-ţi văd scenariul.

Iar voi,
fetiţe fără minte,
care aţi crezut că veţi avea ceva de caştigat…
vă zic atât: că eu mi-am făcut treaba
şi v-am iubit, v-am ajutat,
că v-am greşit,
nu-s Dumnezeu,
n-am pierdut eu, ci voi,
ca n-aţi trăit plăcerea
de-a simţi şi pentru noi…
iubire.

Merg ghidată de razele lunii,
strălucind puternic
după eclipsă.
Doar ea,
mi-a arătat ce n-am văzut,
doar ea,
m-a făcut să-mi fie dor
DE MINE.

[poză: click!]