poetul
By: 2puncteics
Etichete:2puncteics, animale, despartire, dezamagire, doctrina, dragoste, globalizare, idei, ideologie, oameni, sex, trist, viata
Categorie: 2ρυηcτείcs
| Aperture: | f/3.3 |
|---|---|
| Focal Length: | 6.3mm |
| Shutter: | 1/0 sec |
un prieten poet [:)], mai destept ca mine, a spus:
„nu exista dragoste fetito
arata-mi ca intelegi
si ingenuncheaza.„
mi’ai schimbat viata amice :) stii, inca speram.
dar, pornind de aici totul devine foarte simplu.
e trist, da. oamenii uita sa simta. nothing new. globalizam tot. inclusiv dragostea.
exista dragoste, insa nu reciproca.
am zis si repet: 2 oameni nu pot simti acelasi lucru, in acelasi timp, cu aceeasi intensitate.
pot doar sa se prefaca foarte bine. sau… sa se minta singuri pana cred.
si atunci cand sentimentele astea nu coincid, unul din ei sufera.
nu mai stim ce inseamna dragoste dezinteresata, dragostea aceea simtita doar de dragul de a te vedea viu.
dragostea aia de care poti foarte bine sa te bucuri singur, sa fii fericit doar pentru ca ai onoarea sa o simti.
dragostea care muta muntii.
oamenii sunt prea egoisti si prea orgoliosi ca sa recunoasca ce simt si ca sa recunoasca ca au nevoie de ‘ceva’. si ca uimitor, acel ceva nu se inscrie in normele uzuale.
iubire atipica?
nu, tocmai, iubire normala.
exista insa dependenta. exista nevoie. si exista modul suprem de a le trata: relatiile.
exista sufocare, limitare, ingradirea libertatii si alt tratament: despartirea.
exista si o cale de mijloc: separarea sexualului de afectiv, impartindu’ti sentimentele in 2 [nevoia fizica, pentru care se gaseste intotdeauna o solutie, sau un binevoitor :) si nevoia afectiva pentru care exista prietenii].
omul intotdeauna vrea mai mult.
gaseste un om [evident de sex opus] cu care se identifica pe multe planuri, cu care se potriveste spiritual, care se trateaza reciproc, si totusi nu e multumit.
de ce?
pentru ca nu ii ajunge stadiul de prieten si pentru ca mereu confundam afectiunea cu iubirea.
si atunci cand nu e reciproc, incepem sa uram.
de ce cautam mereu dragostea comerciala?
nu ii poti spune cuiva te iubesc fara sa il vrei fizic, sexual? evident ca poti.
si evident ca poti dori pe cineva fara sa il iubesti, sau fara sa ai practic nici un sentiment fata de el.
[ce urat,nu?] defapt, nu.
suntem animale dragilor, cum sa nu putem?
da’mi un motiv pentru conformismul asta cu normele.
te provoc!
nu exista motiv, altul decat doctrina.
ai fi stiut de asta daca nu ti s’ar spus de mic?
„mami il iubeste pe tati.”
nu.
ai fi stiut insa de foame, de sete, de sex [si ar fi fost preferabil sa afli singur si de asta, dupa ce te dezvolti macar psihic. dar asta, e alta poveste].
ai fi stiut chiar si de nevoia de prieteni [sa nu uitam de instinctul de asociere, de grupuri si haite].
cum ai fi stiut insa ca toti oamenii se indragostesc, toti sunt [pentru ca trebuie] fericiti, toti au familii fericite, copii fericiti?
ei bine, aici ideologia da rateuri.
nu toti oamenii sunt fericiti [defapt chiar foarte putini], exista tot mai multe despartiri, tot mai multi care inseala [wow, nu era sufletul tau pereche?], tot mai multe povesti care dispar si tot mai multi copii care sufera.
sufera pentru ca ideea cu care au crescut in cap [insuflata de nevoia parintilor de a gasi prin copiii lor ceea ce ei nu au avut niciodata] e o minciuna, si mai sufera pentru unii parinti prefera sa fie nefericiti impreuna decat sa recunoasca ca sistemul asta e gresit, si ca odata ce si’au facut „datoria” nu e nimic nenatural in a’si urma propriul drum.
nu’ti parasesti copiii, doar nu mori odata ce ei cresc.
in final, vezi ce usor e sa distrugi vieti?
prin simple idei…
[confusion will be my epitaph
as i crawl a cracked and broken path.]
[link catre poza: click!]
2puncteics [:x] 
„nu mai stim ce inseamna dragoste dezinteresata, dragostea aceea simtita doar de dragul de a te vedea viu.
dragostea aia de care poti foarte bine sa te bucuri singur, sa fii fericit doar pentru ca ai onoarea sa o simti.” Nu mai stim sa simtim dragostea aia pt ca am uitat cum, suntem indoctrinati sa credem ca traim intr-o saocietate sigura. Nu e deloc sigura si nici nu va fi vrodata, dar nu putem aprecia ceva decat atunci cand ne este luat si nu mai puteam simti Multi oameni au impresia ca odata cu trecerea generatiilor devenim mai inteligenti, nu cred ca este adevarat, devenim mai prosti si mai neputinciosi, nu vrem sa invatzam din greselile altora nu vrem sa stim nimic dar vrem sa stim totul.
Traim intr-adevar intr-un timp al iubirii care cere iubire… nu mai e dezinteresata, e o iubire cu asteptari… iubind, te astepti sa fii iubit la randul tau. „2 oameni nu pot simti acelasi lucru, in acelasi timp, cu aceeasi intensitate.”… sau pot, dar pentru alte persoane pe care nu le pot avea alaturi in acel nivel al reciprocitatii despre care scriai… o alaturare in care fiecare iubeste pe altcineva pe care nu-l poate avea, dar care zagazuieste acea izvorare de patima care ar naste ura de a nu-ti fi impartasita iubirea. Iubesti pe altcineva din ciuda de a nu fi iubit de catre cine vrei tu… iubesti din vointa, iubesti promitandu-ti ca poti, ca sa scapi… nu e un conformism, nu e o doctrina indusa… e o nevoie interioara de a iubi iubit fiind… dupa cum imi spunea o buna prietena, „n-am fost iubita de cine am cautat eu sa fiu, asa ca am iubit pe cine am gasit sa ma iubeasca”. Intr-adevar, nu toti oamenii sunt fericiti… sunt fericiti doar cei ce isi impun sa-si culeaga fericirea doar din ceea ce pot avea… prea multi visam „dragostea care muta muntii”… prea putini depunem efortul de-a aprecia si a iubi ceea ce avem fara ce cerem.
ai dreptate damian, tot ce invatam sa facem e sa distrugem. sperante, vise, capacitatea de a iubi. si e trist… :) evoluam in involutie.
crede’ma madalin, nu pot iubi doar din vointa.
dumnezeu stie ca eu una am incercat asta o perioada buna de timp, pana cand am realizat eu insumi ca ma transform in altceva, ceva ce detest tocmai prin asocierea cu ipocrizia.
de ce sa cauti ceva acolo unde nu e, cand poti foarte bine… sa iubesti sentimentul de a iubi?
sa fii fericit ca simti asta, chiar daca nu e impartasit.
o buna perioada de timp am suferit ca nu pot sa ofer dragoste unei persoane care ma iubea, iar atunci cand am reusit sa iubesc, pe altcineva, desi nu era reciproca, m’am bucurat enorm pentru ca in clipa aia mi’am amintit ca traiesc.
uneori lucrurile sunt mai simple decat le facem noi sa para…
tu? pe cand ceva nou? :) trece saptamana! :D cum e cu sesiunea? :)
am terminat sesiunea, thanks for asking >:D<
ma gandeam sa scriu azi, da ma simt bine si nu cred ca o iasa ceva prea bun, tb sa ascult niste muzica de tristi :))
dar te provoc! fara muzica de tristi, sa vedem ce iese bun :D si promit ca intr’o zi in care chiar o sa ma simt bine, o sa scriu si eu :)) prea ne invartim intre aceleasi sentimente :) ne’ar trebui mai multi scriitori veseli :))
stai ca am o idee de un articol care ma tot gadila in creier de cateva zile. acum scriu! trist! >:)
promit, deci PROMIT, ca urmeaza si unul… vesel, right after.
watch me! nu garantez cat va fi de bun insa, incerc.
there u go! gata cu chatul pe blog ca’ti stric reputatia :))
impressive :P
adevarat!
recunoasterea evidentei, oricare ar fi ea, scuteste de multe batai de cap. evidenta despre dragoste, asa cum ai descris-o tu, e un bun exemplu.
frumos blog! felicit
iti multumesc eva.
ideea in general despre evidenta se aplica la orice, insa oamenii sunt lasi. :)