ura.
de ce fac oamenii rau?
uite o intrebare la care ma chinui cred de cand eram mica sa raspund.
niciodata nu am reusit.
nu, nu cred ca unii oameni sunt nascuti rai, si altii buni.
toti ne nastem egali, iar de acolo exista o serie de influente care trebuie luate in seama. decizii, alegeri.
si nu, nu toti oamenii pot fi salvati, readusi pe drumul cel bun pentru ca in cea mai mare parte, NU vor.
we’re not here to save others.
we’re here to save ourselves.
acum cateva zile am gasit un raspuns… multumitor sa spunem in lipsa altor alternative.
oamenii fac rau pentru ca POT.
oamenii fac rau pentru ca pot, da, pentru ca nu exista nimic care sa ii opreasca decat constiinta.
si hai sa fim seriosi, cati dintre noi o avem?
mereu cand spun ca gandesc prea mult, la constiinta ma refer, as trai mult mai relaxata fara ea, dar asta e alta poveste… din nou.
pentru furt exista o lege, pentru omor exista o lege, pentru orice exista o lege care sa te pedeapseasca.
oare… cat iei pentru ucis suflete?
pentru furt de sentimente si injunghiat de iubiri?
NIMIC. :)
hai sa o luam invers.
ce castigi?
exista undeva un premiu pentru cel mai mare numar de inimi ranite?
sau… doar asa, pentru orgoliul personal de a vedea ca inca poti sa faci pe cineva sa planga, inca poti sa vezi cum ofteaza pentru tine, incat poti… sa ucizi, sa distrugi sperante, vise cladite pentru tine in 3 secunde, vise care ii dadeau forta unui om.
o forta inimaginabila.
forta cu care ea… muta muntii.
oare… nu simti ura celor pe care ii ranesti?
oare energiile negative ale lor, transmise de multe ori involuntar nu ajung si la tine?
in univers, totul se invarte in cercuri.
inclusiv viata.
inclusiv sentimentele.
si atunci, in momentul in care pornesti ceva, trebuie sa se intoarca la tine, nu?
si de multe ori nu in aceeasi forma.
e ca telefonul fara fir, totul este distrosionat pe parcurs.
ranesti, esti ranit.
nu in acelasi fel, de multe ori, pentru ca asta ar nu ar avea nici un impact asupra ta… dar… toti avem slabiciuni.
deci, exista o lege si pentru asta. legea universului.
si totusi… suntem prea frustrati de tot raul din jurul nostru ca ne gandim: „lasa, ca o sa i se intoarca candva”, suntem prea rationali ca sa mai credem ca „il pedepseste dumnezeu” si prea oameni sa spunem „il iert”.
„nu e prea rau sa nu fi om
sa fi prea om e crima
si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea
pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea”
ranile nu ne fac mai buni, inceteaza sa te mai minti.
nu invatam din greseli, ne facem un scut, invatam sa uram si devenim… oameni.
[link catre poza: click!]
[versuri: veritasaga – ce-a mai ramas.]
2puncteics [:x] 
De ce fac oamenii rau?… interesanta intrebare… e posibil sa fie si cum spui tu… pentru ca pot. Asta e doar una dintre contributiile la rau… puterea… insa doar pentru ca pot e rareori o cauza in sine. De multe ori, pornesti spre a face rau chiar fara sa-ti dai seama ca poti… uneori poate singurul motiv e sa-ti demonstrezi tie si celor despre care crezi ca te ataca faptul ca, da… poti… un fel de avertisment adresat lor nascut din frica si incertitudine… si omul, cateodata, e ca un caine incoltit care musca de frica… Sunt multe forme de a face rau… am observat ca multe se strecoara chiar fara sa vrei, si atunci, intr-adevar, faci rau pentru ca poti, pentru ca nu e nimic sa te opreasca… nu o pedeapsa, ci o bariera care chiar sa te impiedice. Pedeapsa e buna doar atunci cand esti constient ca faci rau… dar nu va ajuta niciodata pe nimeni care face rau convins fiind ca face bine… incercand sa-i impaci pe toti ii vei supara pe fiecare pe rand iar binele pe care-l faci cuiva poate sa fie cel mai mare rau adus altuia… Ca tot scriai de inimi ranite… cateodata poti rani inima cuiva si in acelasi timp sa aduci bucurie in inima alcuiva… prin acelasi gest
si totusi nu crezi ca in momentul in care ar exista o „pedeapsa”, o piedica, oamenii pur si simplu s’ar gandi de 2 ori inainte de a actiona intr’un fel sau altul?
si nu ma refer la pedeapsa in modul uzual… ci la notiunea de RAU, de NU e bine sa faci asta pentru ca… sa constientizam toti diferenta asta… nu doar nu e bine sa furi si sa ucizi… nu e bine sa ucizi inimi, nu e bine sa ranesti suflete…