2puncteics [:x]

By: 2puncteics

mai 30 2012

Etichete:2puncteics, fluture, monstru, noroi, stafii, umbre

Categorie: 2ρυηcτείcs

Un comentariu

Robot stricat de monstrul dinăuntru.

Metal în afară,
mlaștină în interior.

Lucios la  vedere, te atrage,
ruginit și plin de calcar
în suflet.

Un fel de robot defect,
nu știu ce piesă-mi lipsește
ceva sigur nu e bine,
căci urlă,
urlă non stop ceva din mine,
strigă de foame
dă-mi un copil să îl cresc
sau să-i consum inima,
dă-mi un suflet să îl iubesc
sau să îl chinui până mă uit
cum e devorat de umbre
și târât prin urlete în Iad.

Dă-mi, căci mi-e sete.

Mi-e sete să calmez monștrii,
să urle GATA, de-ajuns,
mi-e foame să tacă vocile,
să dispară ce-apasă în piept,
mă doare cutia toracică zi de zi,
oră de oră,
mi-e teamă să plâng pentru că e semn de slăbiciune
și ei știu
sunt undeva aproape de o cădere nervoasă
și probabil
nu voi fi niciodată o piesă întreagă
„Gândește pozitiv!”

Vizualizez că sunt fluture,
parcă așa era secretul
așa rețin,
și o să vină la tine petale de flori.

Atrag numai ace și bolduri
ce vor să m-agațe-n insectar
doar ca să poată spune
ce fluture urât.

Ai 39 de fețe
ai 84 de măști
ascunse sub pat
47 de gesturi mimate
și 23 de vorbe frumoase
ca un carusel,
un fel de ruletă rusească,
urmează și glonțul,
tic – tac.

Nu pot să gândesc normal se pare,
obsedez din orice,
văd prunci aruncați de mame,
văd lupi cum se-nfruptă din ei
devin oameni,
văd oameni,
stafii și văd monștri puși într-o piesă
care se joacă în față mea
și eu sunt parte doar din decor,
vreau să tip și nu pot,
așa e în vise.

În visele mele sperăm să fiu un fel de
Albă că Zăpada,
am ajuns într-un fel mamă vitregă,
simț cum copilul din mine zburdă
în putreziciunea cu care voi
l-ați înconjurat
iar eu v-am lăsat.

Sunt un recipient.

Un vas aproape gol în care mai aruncă,
din când în când,
câte cineva, ceva:
resturi de tandrețe, frânturi de iubire,
mici -€“ mititele,
zâmbete disimulate, mângâieri calculate,
alcool, măști,
zâmbete iar.

Încă gol.

Cu haine rupte,
stau în mijlocul unei scene, oameni ce râd,
hainele mele albe
rupte de iele care dansează
și râd.
Oameni ce-aplaudă,
eu nu văd, nu aud,
nu sunt acolo, nu simt, sunt
deasupra și văd și alerg și țip și strig,
nu-i trupul meu, cineva face ceva cu el
și nu pot să îl opresc,
nu pot controla nimic,
apare -€“ dispare,
felinarele se sting, apare roșu,
un întuneric sângeriu.

Ai răbdare cu mine,
încerc să fiu normală, e greu pentru mine
sunt abia la început
și știi, psihozele vechi se vindecă greu.

Ai răbdare cu mine,
plătesc cu iubire și sex,
plătesc cu tandrețuri timpul tău,
îmi dau trupul pentru mângâieri și vorbe frumoase,
cândva am iubit
doar că să mă ia în brațe după.

Ai răbdare cu mine
sunt copil bun, promit,
sunt femeia de azi, de ieri sau de mâine,
sunt cea care e acolo și când tu
aștepți doar să pleci,
sper să nu,
sunt femeia de ieri, de azi și de mâine,
ai grijă de mine.

[poza: click!]