Nimicul doare.
(Inceput: Un fel de legile lui Murphy proprii)
Exista multi oameni in jurul meu.
Fara sa existe.
Singurii ce raman alaturi de tine
INDIFERENT ce s-ar intampla
sunt rudele.
Uneori nici ele.
Pentru unii,
e mai usor sa zici „da” si sa dezamagesti
decat sa spui „nu”/„nu vreau”
si sa pastrezi omul acela langa tine
cu sufletul curat.
Uneori doare cand toti te pun pe ultimul plan.
Te obisnuiesti.
Nu mai pot sa sufar
cred ca de asta nici nu mai scriu.
Durerea extrema,
gheara aia metalica pe care o simti
cand ti se infige in inima
si se rasuceste permanent,
franghia aceea din jurul gatului
care iti face plamanii sa se comprime
din lipsa de aer
si iti aduce bataile inimii
pana aproape de gura,
momentul ala cand spui
„mai mult de atat nu pot sa sufar”
si a doua zi realizezi ca poti,
ACEA durere te face sa simti senzatii
pe care altii nu pot
te face sa simti culorile
si sa gusti sunetele
sa vezi emotii dansand in jurul tau
razand-plangand.
He. Nu mai simt culori.
Nu mai gust sunete.
Iar pentru emotii sunt oarba.
In sfarsit
nu mai simt durerea.
O sa zici:
„Vai, esti fericita.”
HA!!!:)
Nu.
Doar ca… nu mai simt.
Nimic.
Aproape nimic.
Ma mai bucur din cand in cand,
mai plang atunci cand vad o mamica
infofolind un bebe in tramvai
sau doi batranei de mana pe strada.
Ma sterg,
era de la machiaj zic
si revin in aceeasi stare de nimicnicie.
Aceeasi stare in care nu exist
in care desi totul in jur se misca
eu stau
pentru ca nu am pentru ce sa ma misc,
am invatat sa opresc timpul in loc
doar pentru mine
sshhhhh nu face zgomot
sa nu trezim planeta.
Nu mai stau noptile treaza
sa scriu poezii
nu ma mai trezesc cu versuri in cap
nu ma mai plimb pe strazi prin ploaie
asteptandu-l pe el
nu mai inghit in sec atunci cand trec
prin „locurile noastre”.
Totul e fad.
Totul se uita.
De ce sa simt ceva ce-mi face rau?
Cuvintele mor.
Cuvintele se schimba.
Oameni mor inauntrul lor.
Daca vrei sa suferi
mori.
Daca vrei sa traiesti
suferi in tine
doare
mori pe jumatate
traiesti pe sfert.
Un fel de jumatatea cea mai mica
sau nimic.
Am ales jumatatea cea mai mica,
nimicul doare.
[poza: click]
2puncteics [:x] 
Salut!
Dunno’ why but I like that cry. Chiar imi place. Continua sa scrii.
Spor si numai bine!
Multumesc mult de tot. Incerc. :)
Si tie spor la poezie, mi-a placut mult:
Salut!
… ce „scriu” eu n-are coerenta, dar nu ma deranjeaza.
Spor si numai bine! Sper ca incercarea-ti sa fie reusita.
Tocmai asta e farmecul tau… asta imi place mie… :)
Asta-i ceva nou, sa-i placa cuiva, in fine .. gusturile nu se discuta. Scuze de off’.
Spor si numai bine!