Dimineata.
A cazut bruma
iar prin ceata
se vede lumina soarelui
rasarind.
Imi vine in cap o poveste
fara sfarsit
si fara inceput,
in care tu
ma astepti intr-o statie pustie
de tramvai
iar pentru o secunda
suntem doar noi doi
impotriva lumii.
Si castigam.
Fiecare dimineata,
– cat e inca liniste,
pana se trezesc vocile –
e ca si cand
un greiere isi canta povestea
trista
la violina in sufletul meu.
Ssst
sa nu trezim adultii din noi.
Mi-am amintit
ca n-am privit niciodata
luminile de Craciun
amandoi
pana sa ne doara retina,
aruncati in lumea a doi copii
vrajiti de acel ceva
dincolo de ei.
Am avut un vis
mi-a facut mai mult rau
decat bine
de parca as mai avea vise
care sa-mi faca bine,
am aprins prima tigara
dupa o luna
am nevoie de ceva
sa-mi arda sufletul.
Oare iarna greierii mor?
[poza: click]
2puncteics [:x] 
Lasă un răspuns