îngerii pe buze…
”Ți se topesc îngerii pe buze
și mie demonii pe retină.”
Te trezești în fiecare dimineață la fel,
zâmbești în fiecare dimineață unor străini
și te prefaci că ești fericit,
înconjurat de o mare de oameni
din care urăști jumătate,
doar cafeaua îți mai dă energia
să-ți miști mușchii în tentativa
de a zâmbi patetic.
Mă enervează 80% din ceea ce se întâmplă
în jurul meu.
Mă enervează că aud o anume persoană vorbind.
Mă enervează că cei pe care
NU vreau să-i văd
îmi dau atenție
iar pentru cei pe care-i vreau
nu exist.
Mă enervează că nu îmi răspunde
așa cum mi-aș dori
sau că nu răspunde deloc.
Mă enervează că nu sunt mai calmă…
Mă enervează că nu pot uita
lipsa unor persoane.
Că nu pot să-i urăsc pe cei ce îmi fac rău.
Mă enervează că nu mai pot scrie…
că suferința mea a devenit ceva patetic
și sec.
Mă enervează că a dispărut muzica…
că m-ai făcut să nu mai sper.
Mă enervează că mi-am pus sufletul pe masă
iar asta te-a ajutat să închizi un capitol
și să pleci liniștit.
Că sinceritatea mea te-a făcut să nu mai ai ancore
în mine
și să nu te mai uiți înapoi.
Mă enervează că sunt ”amica”
sau ”amanta”
niciodată ”SOȚIA”.
Tic-tac
și trăiesc degeaba.
O foaie de hârtie,
scrisă și semnată.
O prezență fantomatică
căruia nu cred că îi simte nimeni lipsa.
O dramă care de fapt
nici nu e dramă,
e o tentativă patetică,
lamentabilă,
o copie nereușită a unei drame
în care eu mă învârt într-un univers gol.
Nu e nimic suficient de tragic aici
ca să fie dramă,
nimic suficient de ilar
să fie comedie,
Nu e nimic aici.
Atât.
E doar un om,
mic, ghemuit,
pe care nu-l vede nimeni,
iar cei ce îl văd îl folosesc
pe post de preș.
Nu e nimeni aici,
plecați,
e încuiat,
nu e nimeni aici să vadă că eu…
mă opresc din a fi…
Ți se topesc îngerii pe buze
și demonii în suflet.
[poza: click]
2puncteics [:x] 
Lasă un răspuns