Despre mine si ploaie.
By: 2puncteics
Etichete:2puncteics, copilarie, luna greieri, noapte, ploaie, puzzle
Categorie: 2ρυηcτείcs
Ce poate fi mai minunat decat mirosul de oras plouat?
Mirosul de aer dupa o zi sufocanta de vara,
senzatia ca cineva isi scoate mana din gatul tau.
Ce poate fi mai minunat?
Scriu la lumina lunii,
sub geamul larg deschis.
Ok, nu e chiar luna pe cer,
prefer de mii de ori norii ce aduc racoare, aer, ploaie
si te scapa de apasare.
E linistea de dupa furtuna.
Parte din sadomasochismul meu.
Cand vine ploaia cea mai puternica,
cand vad ca urmeaza sa fie o furtuna nemaipomenita,
ma bucur…
pentru ca stiu ca DUPA va urma liniste.
Mi-aduce aminte toata atmosfera asta
de atunci cand eram mica si mergeam la bunicamea
pe la 16 ani,
stateam seara pe geam,
ascultam greierii
si fumam o tigara inainte de culcare.
Ascultam linistea si racoarea.
Pandeam secundele alea de tacere,
cand inchideam ochii,
ma gandeam ce am facut in ziua respectiva,
cu ochii inchisi,
si ma scuturam de griji.
Nu am mai facut de mult asta,
m-am cam invatat sa dorm cu grijile in pat,
sub perna,
langa perna,
incalzindu-mi picioarele.
Cu lipsa de modestie aferenta,
am o latura boema pe care de multe ori mi-o refuz,
de multe ori de oboseala…
Dar da, imi place sa stau noaptea,
tarziu dupa miezul noptii, in fata geamului,
sa fie racoare, sa scriu…
Piesa mea de teatru are un decor bine stabilit dupa cum vezi,
nu merge altfel.
Dar si cand merge, merge.
Imi place de mine cand ma iubesc pe mine,
e asa placut.
O ora pe luna, 12 ore pe an,
ma iubesc, asa cum sunt eu.
Iubesc latura aia a mea pe care altii o vad ciudata,
iubesc ticurile mele tampite,
iubesc ca am copilarit la bunica-mea la colt cu focuri de tabara,
cupluri de indragostiti si muzica la casetofon.
Iubesc ca mai tarziu,
in noptile singure de vara,
strecuram straini pe geam
si adormeam scriindu-ne propria poveste.
Intotdeauna am urat singuratatea mai mult decat orice
si am preferat sa fiu prost acompaniata decat singura
si m-am invelit in paturi gaurite si rupte
doar de dragul de a fi invelita si de imi fi cald.
„Pentru ca stiam ca o sa ma tina in brate dupa”.
Nesanatoasa atitudine, da,
dar in fond, a+b+c+…+z= eu.
Sunt ceea ce m-au facut altii din jur
si sunt ceea ce m-am facut eu pe mine.
Bucatica cu bucatica de puzzle.
Un puzzle mic si ascuns intr-un oras zgomotos.
Sunt un puzzle
pe care probabil nu il va rezolva nimeni niciodata.
Sunt un puzzle
pe care poate nici nu va incerca nimeni sa il rezolve vreodata.
Dar eu stiu ca sunt, eu stiu ce sunt.
Eu sunt singura ce cunoaste fiecare bucatica si coltisor,
fiecare imbinare,
fiecare loc si cui ii apatine,
sau cine l-a sadit acolo.
Da.
Imi place sa fiu o enciclopedie de vieti,
un album de personalitati si amprente.
Probabil asta ma hraneste,
sa stiu ca buretelul meu
absoarbe cate un pic din fiecare.
Unde e originalitatea?
Eh, hai sa fim seriosi,
cati dintre noi sunt originali?
Eu macar stiu cui apartin.
Apartim tuturor ce m-au atins vreodata.
Apartin toturor celor (ei si ele)
pe care le-am iubit sau le iubesc.
Apartin (si asta mai ales)
tuturor celor pe care i-am urat vreodata,
caci intr-o oarecare masura sigur am devenit ei.
Ce ma bucura?
Ce ma bucura e ca din fericire,
deocamdata,
nimeni nu a venit sa isi ceara partea inapoi.
Ar fi cam complicat sa ma descos,
abia acum,
cand am inceput sa ma lipesc asa de bine.
Uite, uite, vezi?
Se vindeca ranile,
se uneste puzzle-ul.
Nu mai e rupt, devine o fotografie intreaga.
Poate peste catva timp
nici nu o sa se mai vada dungile.
Sunt micul meu proiect
si e al naibii de bine,
sa gresesc eu,
sa fac eu experimente pe mine.
Am retineri inca,
multe multe,
m-am dezobisnuit sa actionez
mai mult ca un animal si mai putin ca un om,
m-am dezobisnuit sa mai gandesc
mai mult ca un om si mai putin ca un animal.
Oscilez.
Eh, sunt micul meu balansoar.
Tuturor ne place fotoliul ala vechi
pe care ne relaxam dupa o zi de munca,
la televizor,
citind o carte,
ori stand cu laptopul in brate citind ce scrie o… tipa.
O femeie poate.
O doamna de putine ori.
O domnisoara mai des.
La dracu.
Ce scrie 2puncteics.
Adica Simona Stancu.
Adica Simy.
Adica un puzzle.
Adica un balansoar.
Adica un fotoliu vechi.
Adica racoarea dupa ploaie.
Adica mirosul ploii.
Adica poti sa fii cine vrei tu sa fii.
Fara nume, fara denumire. Fii!
2puncteics [:x] 
frumos…