2puncteics [:x]

By: 2puncteics

ian. 30 2011

Etichete:2puncteics

Categorie: 2ρυηcτείcs

Lasă un comentariu

Vine o zi
când realizezi
că probabil nu meriţi
oamenii din jurul tău.

Vine o zi
când îţi dai seama
cât rau ai făcut
că nu eşti aşa roz cum credeai
şi când spui
„Îmi pare rău”.

Cam rar, ce-i drept, dar…

ÎMI PARE RĂU.

Pentru toţi pe care i-am neglijat
fără să merite,
în ultimul an.

Pentru toţi pe care am uitat să-i sun
de ziua lor
sau să le spun
„Crăciun Fericit!”

Pentru toţi prietenii pe care i-am pierdut
şi pentru cei pe care
n-am apucat să mi-i fac.

Pentru toţi pe care am fost prea egoistă
ca s-apuc să-i ascult,
văd sau cunosc…

Îmi pare rău
că m-am trezit într-o dimineaţă
plină de regrete
şi mi-am spus
„Sunt singură”.

Partea frumoasă,
ce abia acum o realizez
e că nu sunt niciodată singură,
că oamenii care chiar ţin la mine
sunt AICI chiar şi acum…
că atunci când sunt deprimată
şi o sun plângând
îmi răspunde şi-mi zice
„Mau… O să fie ok…”

Îmi pare rău
că mi-a luat 7 ani să văd ce era deja evident.

Îmi pare rău
că nu i-am ascultat niciodată
pe  toţi ce-mi spuneau „Fugi!”

Îmi pare rău
că-mi caut sufletul
în cioburi de oglinzi
sparte ca să nu-mi văd „urăţenia” din interior.

Îmi pare rău
că nu mai pot fi doar o fetită,
că gândesc prea mult,
că nu pot să-mi trăiesc vârsta.

„Copii îmbătrâniţi înainte de timp.”

Îmi pare rău
că 90% din timp nu mă iubesc,
ba chiar
îi iubesc pe alţii mai mult ca pe mine.

Îmi pare rău
că singurele momente în care mă iubesc
e atunci când scot,
prin fotografii,
cele mai bune părţi ale mele.

Poate după 23
n-o să mai aibă de ce
să-mi pară rău.

[Poza: click!]