15 spre 16
Nu e nimic poetic în ceea ce simt acum:
singurătate până-n măduva oaselor.
Şi-un mare loc gol
de unde lipsesc atâtea lucruri
pe care nu le voi mai avea niciodată înapoi
[de frică].
Atât.
Gata. Recunosc.
Sufăr cu nervii.
E mai bine acum?
Explodez la cel mai mic gest greşit
al celui de lângă mine
pentru că m-am obişnuit să fiu permanent
în gardă.
M-am distrus.
Eu.
Pe mine.
M-am.
Sunt furioasă.
Dezamăgită şi scârbită de majoritatea
celor din jur.
Urăsc fuga asta de lângă mine
în care nimeni nu are timp,
peste tot auzi „timp, timp, timp”
cine este acest Timp?
Vreau să dau mâna cu el
să îl rog să le dea celor din jurul meu
puţin din el
poate mă văd.
Înţelegeţi că nu mai am răbdare.
Aş putea foarte bine să recunosc
[recunosc]
că medical vorbind,
într-o oarecare măsură, mă încadrez
în rândul celor nevrotici/
cu tulburări de personalitate/
depresivi
[da, acum vine partea în care tu spui
că sunt nebună].
Măcar eu recunosc.
Revin.
Aş putea să spun asta foarte uşor
şi ar fi cea mai simpla explicaţie.
E şi asta, dar nu numai.
Uitaţi cele mai importante detalii,
uitaţi să auziţi când un om
strigă de durere lângă voi
în timp ce vă vedeţi de rutina zilnică
precum roboţeii.
Am urlat şi n-aţi auzit.
Anul trecut, pe 15.08
am fost fericită.
Anul ăsta am plâns.
Mai încercăm la anul…
Dacă citind asta, singura concluzie pe care o tragi
e că sunt eu deprimată/ nebună
atunci fii fericit în continuare
şi apasă sus în dreapta
acel buton cu X roşu.
Sper că măcar unul din voi a înteles
că nu mă plâng,
ci le vorbesc
celor ce vor
celor ce mai pot încă
s-audă…
Şi sper să mai existe cineva
dincolo de perdeaua de ceaţă.
E 16.08.
Şi am 22 de ani şi jumătate.
[poza: click!]
2puncteics [:x] 
nu-mi place ce citesc!e trist si prea intens privit sentimentul de singuratate, apasare sufleteasca. Hai te rog eu, revino pe blog cu ceva pozitiv, constructiv, vesel! Gandirea pozitiva ne scoate din multe rahaturi, trebuie doar sa iti doresti! te ube wav wav gyogyo :*
Asta simt. Dacă m-as preface ca fiind veselă, as fi o ipocrită. Aici e sufletul meu pe tavă. Pe el nu îl mint niciodată. De asta tot spun că în momentele în care eu urlu, unii preferă să nu audă sau spun „Minte-te singură Simona, pari şi tu mai veselă că mă deprimi” în loc să… asculte.
mie imi place…imi place ca exprimi intr’un mod absolut touching ceea ce , la un moment dat, mai mult ca sigur unii dintre noi au simtit…si imi place ca ai curajul sa zici „da, asta sunt eu” in loc de a prezenta imaginea a ceea ce vor altii sa vada…
E mai uşor să spui „Minte-mă frumos” decât să întrebi „Ce ai păţit?” şi să trebuiască să asculţi şi să suporţi adevărul…
X rosu.
Fii sigura ca dincolo de ceata pe batranele si obositele vapoare le asteapta un port mic si linistit,pt. odihna lor, numai sa mai poata vedea lumina farului prin ceata „, numai sa poata.
Ar fi bine sa fie asa. :) Sa poata sa mai vada. Ar fi bine… Ramane „dar”.
„Dar oare vrea sa vada ? Sau a obosit ? „
Vrea sa moara nu sa vada. :)
„Nu moartea e o solutie, nici pentru oameni nici pentru vaporase mici. Stiu. Crede-ma. Si eu am crezut ca nu mai ajung in port. Si am ajuns . Mai orb. Mai trist. DAR NU AM MURIT. Si astept sa vad lumina unei sperante „