Tic. Tac.
„Time flies.
Time waits for no man.
Time heals all wounds.
All any of us wants is more time.
Time to stand up.
Time to grow up.
Time to let go.
Time.”
„Bună dimineaţa!
Bine te-ai trezit.
De azi eşti om mare.”
Aşa începe o parte din viaţa ta,
a sa sau a mea,
în care te trezeşti într-o dimineaţă
cu facultatea terminată,
căutând de muncă,
c-o povară în spate
ce nu pare nicidecum una de 22 de ani,
ci mai degrabă de 30-40…
şi te întrebi…
„Unde e tot?”
Unde sunt eu, copilul?
Unde sunt jocurile pe care nu le-am jucat
niciodată?
Unde sunt eu, adolescenta?
Unde sunt plimbările prin parc,
de mânuţă cu iubitul, la 16 ani?
Cum îţi spuneam,
mă simt ca şi când nu mi-am trăit
2-3 ani din viaţă.
Mă simt împovărată,
obosită,
rea,
umilită,
deprimată,
batrână şi ridată.
Am zis cândva:
„Cum de-am trecut
de la virgină la curvă?”
Şi nu la tiparul de curvă mă refer…
Nu e femeia aia care se culcă
cu 100 de bărbaţi pe săptămână.
Nu.
Curvă în suflet.
Rece.
Cicatrizată.
Insensibilă.
Realistă până la autodistrugere.
Acţionând cu unicul scop
de-a nimici tot ce o poate ajuta în vreun fel.
Virgină în suflet, da.
Tot ce nu mai sunt.
Visătoare.
Plină de speranţă.
Pură şi bună.
Calmă.
Atunci când trăieşti într-o lume
unde zi de zi vezi doar război
ajungi să crezi că însăşi lumea
e câmpul de bătaie.
Vin din război.
Altceva nu am văzut şi altceva nu ştiu.
Nu mai am răbdare cu copiii din jur…
„Creşteţi dracu’ odată
căci eu nu mai pot fi ca voi
şi doare.”
Legaţi-mă la ochi,
să mergem într-o lume de orbi,
o lume fără ochi,
o lume cu miros, auz, cu simţ…
o lume de microuniversuri
unite doar de câte-un soare.
Îmi trăiesc viaţa aşa cum e.
Mai puţin.
„Tic…
Tac…
Tic…
Tac…”
Îmi zise ceasul în tăcere.
Şi-am înţeles…
[poza: click!]
2puncteics [:x] 
Frumos scris….e bine sa le spui dar totodata trebuie si sa le uiti pentru a-ti putea continua viata. E adevarat timpul a trecut si inca trece tocmai din acest motiv trebuie sa profitam de clipe…cum spunea o amica de-a mea: ” scrie nefericirile pe nisip iar bucuriile in piatra”.
Foarte frumos spus Gabi, într-adevăr, e bine să se ducă, dar până nu te auzi spunând cu „voce tare” nu poţi scoate din suflet… Nu uita niciodată nimic, doar fă în aşa fel să nu mai doară.
mi-au placut poeziile tale, am ramas impresionat :p …
noroc cu site-urile astea ca altfel, greu mai da omu de tine, abea te-am gasit, poate mai vb ciao :*:*
mihai.keddy
Curva este curva mai ales in suflet..
Da, îţi dau dreptate… Dar când ajungi să îţi prostituezi sufletul e momentul să pleci.
Suntem asa de singuri pe lumea asta , unde-ai mai putea pleca ?
Undeva unde nu ne mai murdărim sufletul prin autodistrugere… Mai bine singuri decât cu sufletul murdar… Şi e murdar. Al meu, al tău, al tuturor… Şi nu vedem.
Piesa de pe fundal este una din capodoperele lui Chopin. Una dintre Nocturne, mai exact. Si mie imi lipseste rabdarea cu oamenii. Chopin e un inlocuitor bun|:)
Noctura nr 8. Multumesc! :)
Da… stiam ca recunosc piesa si nu o mai gaseam in „colectie”.