Ușa.
By: 2puncteics
Etichete:2puncteics, usa
Categorie: 2ρυηcτείcs
| Aperture: | f/4 |
|---|---|
| Focal Length: | 11.1mm |
| ISO: | 125 |
| Shutter: | 1/0 sec |
| Camera: | DSC-T50 |
O ușă închisă.
Devreme.
Prea devreme.
O ușă dincolo de care cândva
era ceva.
Erai tu.
Eram noi.
O ușa în care bat acum
cu pumnii și picioarele
sperând c-atunci când se va deschide
vei fi acolo…
Sperând că dincolo de tot
a mai rămas o fărămiță
…din noi.
Și bat cu pumnii
până simt așchii sub piele,
până e ușa roșie de sânge,
bat, căci sper că-i acolo…
…înăuntru acel băiețel
care plânge și urlă
de dorul meu…
Care mă vrea,
căci știe că nu-i fac rău…
Deschide ușa un bărbat
cam la 35 de ani
înalt și mândru, orgolios,
și spune scurt:
”Să pleci, aici nu e nici un copil!”
Se-nchide ușa,
eu cad în genunchi, în fața ei,
sleită de puteri
tu, soartă, iar învingi?
Căci cui să-i bat în ușă
de nu vrei?
Cu cine să vorbesc?
Urlat-am la icoane goale
de secole întregi…
Adorm în fața ușii
într-o baltă de lacrimi și sânge
ca un cățel umil
ce-și așteaptă stăpânul…
Spune-mi… mai vii?
Căci eu oricum aici muri-voi
cu speranța
că vei reveni…
…să mă ridici,
să zici tu ”Hai!”…
Se-aud bătăi în ușă dinăuntru,
băiatul mic mă strigă iar…
Ce pot să fac,
când chiar în mine
fetița mică-i strânsă-n laț…
Pot doar s-aud
s-ascult
să urlu…
Pot doar să zic
”Ai grija!” iar…
Pot doar să-mi dau
tot ce-i în mine…
ca un cadou, tot mie-n dar
și să mă am…
Nu știu ce-o să se-ntâmple
cu băiatul…
căci povestea asta
nu va avea niciodată sfârșit…
Același amalgam confuz
de iubire, devotament,
frică și ură…
aceleași care ne fac să mușcam…
Hai să le lăsăm…
Doi orbi ce merg înainte
pipăind
sperând să se-ntâlnească
undeva la jumătate…
Undeva între cei doi copii speriați
și adulții mândri și obtuzi,
undeva între ușa închisă și plină de sânge
și grădina Raiului cu flori…
Hai unde va…
[poza: click!]
2puncteics [:x] 
Pun pariu ca in spatele usii amintite, in spatele zidului de respingeri, va exista la un moment dat o alta usa. Usa Ta, calea Ta spre fericire. Un sfat? Cauta-ti un lacatus bun.
Dacă voi da, într-adevăr, de altă ușă, sper doar să se deschidă, căci deschisă cu siguranță nu va fi…
Sau să am eu finețea pentru a face asta.
Lăcătușul nu face parte din ușă. E din exterior… și ar forța. Oare nu trebuie să vină din noi pentru a fi totul natural?
De câți psihologi este nevoie pentru a schimba un bec?
De nici unul.
Becul trebuie să vrea să fie schimbat.
Usa era inchisa din momentul cand ai privit-o. Acum nu mai privesti. Si deja e alta usa. Deschisa. Do not think. Feel it. With you’ fingers.