Gol.
Emptiness = „as a human condition is a sense of generalised boredom, social alienation and apathy. Feelings of emptiness often accompany depression, loneliness, despair, or other mental/emotional disorders such as borderline personality disorder. A sense of emptiness is also part of a natural process of grief, as resulting of separation, death of a loved one, or other significant changes. […]”
Descrie perfect ce’i în mine.
Sau, mai bine zis, ce NU e.
We all feel, at times, the need for something ours.
Or, better said, a need for someone to become ours when we feel the need.
Young skywalker walking lonely on blue clouds.
– We don’t need you anymore, soldier.
The war is over, you can go home.
– Home?
What is this… ”home”?
– Așa mă simt.
Ca soldații ce nu pot accepta că războiul s-a terminat.
Eu nu pot accepta că războiul meu e gata.
Și că eu am rămas cu nimic.
– De ce?
– Nu știu.
Am fost soldat de când mă știu.
Probabil de asta…
– Și… chiar nimic?
– Da. 0.
Am luptat pentru iubire.
(Oarecum ciudat, știu.)
Nu o am.
Am luptat pentru libertate.
Nu e.
Pentru săruturi și îmbrățișări în miez de noapte.
Nimic din toate astea n-am.
S-au dus ca un văl dincolo de nori și ceață.
(Mă privește în ochi calm, nu înțelege nimic.
Acolo ”sus” viața e altfel.
Dă ușor din cap, se întoarce și pleacă oarecum rușinat că n-a cunoscut vreodată durerea.)
– Fii fericit!
– Poftim?
– Îmi doresc ca tu, să fii fericit!
– Multumesc… dar… ce am făcut?
– Nimic.
Doar ai existat, pentru o secundă, în viața mea.
(Se uită la mine, aruncă țigara și șterge o lacrimă.)
– Acum știu…
Adio eu.
Adio tot.
Un nimic nou
Eu sunt acum
Și nu mă doare.
Căci nu simt.
Aș vrea doar pe oricine.
Atât.
[poza: 2puncteics :)]
2puncteics [:x] 
Uite cu asta mă pot identifica eu. Aproape exact. E groaznic de greu să recunoşti că poate războiul s-a terminat şi deşi nu ai pierdut în adevăratul sens al cuvântului, nici n-ai câştigat. Dar, tot suntem soldaţi aşa că trebuie să ne ridicăm, mai avem destule războaie.
geniala poza!!<3
MULTUMESC!!! Din suflet!