Domnul.
La 10 ani, e copilul ce întinde mânuţele spre cer ştiind că de acolo vin doar lucruri bune.
„Doamne-doamne e rău doar dacă îl superi”.
La 20 de ani, e fata ce îngenunchează în faţa icoanelor şi îi cere Domnului putere…
Să râdă.
Să plângă.
Să îndure orice doar ca să poată ieşi din Iadul sufletesc ce ea îl numeşte acasă.
Duce lipsa sigurătăţii împreună cu acel „el”.
„Doamne, îţi promit că voi face totul altfel, dar te rog să mă ajuţi… cu ce te’am supărat?”
La 30 de ani, femeia căreia îi este frică să vină seara acasă pentru că o aşteaptă calvarul: un soţ alcoolic pe care nu l’a iubit niciodată, dar care a scăpat’o de „ei”…
Copiii a căror grijă le duce în fiecare secundă când îşi rupe ei de la gura ca toţi să aibă ce vor…
La Dumnezeu se mai roagă acum doar când găseşte timp…
Seara înainte de culcare, se pune în genunchi (când nu o vede el) şi urlă în ea.
„Tu, Doamne, păcatele multe’am spălat… Te’ndură şi tu…”
La 40 de ani e iarăşi singură.
Soţul a plecat, copiii sunt acum la casele lor…
Istoria se repetă – copiii fug de părinţi.
Îl vede pe stradă pe acel el… pe care nu l’a uitat niciodată…
Acel el pe care l’a iubit dincolo de ea…
Cel pe care’l visează în fiece noapte şi cu care s’a logodit, în biserică, de ziua ei…
Nici măcar el nu o mai recunoaşte.
Îl trage de mână şi’i spune atât: „Durerea’m plătit’o şi eu”.
Plâng amândoi… se’ntorc şi se duc…
„Iisuse, logodna cu el o plătesc! Căci n’am vrut nici moartă s’o rup! Ai mei copii sunt făcuţi în păcat, dar pe el eu nu l’am înşelat… Tu, Doamne, te’ndură şi ia’mă acum!”
Dar n’a terminat de plătit…
Are 50 de ani…
Bătrână deja.
Copiii s’au dus, n’o mai ştiu.
Are şi nepoţi – nu i’a cunoscut – ea tot ce vrea e’un final…
Se visează mireasă noapte de noapte, căci a lui niciodată n’a fost…
Îl vede ca viu, dormind lângă ea…
Se scoală şi ţipă la Domnul s’o ia…
Şi’o acesta o ia.
Se simte tot rece, se’nmoaie de tot…
Se lasă pe spate uşor…
O mână tot rece de mijloc o ia şi’o scoate din trupu’i gol…
Deschide ochii şi’l vede tot alb…
A venit rândul lor.
„Plătit’aţi destul, atunci Domnul le’a spus.”
Şi’ncepe de’acum viaţa lor.
Cea fără durere, cea fără necaz, fără griji… fără certuri sau bani. Doar ei, Maria şi acel căţel alb…
„A meritat să sufăr cincizeci de ani…”
2puncteics [:x] 
ceva mai putin emo…mai putin inducator de suicid…mai vesel nu stii sa scrii ? cu lautari, femei pe mese, bautura astea ? :D
my friend, tu cu lăutarii, eu cu scriitura. :)
dacă vrei să facem schimb, eu fac faţă, tu?
:| … trist, emotionant… touchy, daca ma intelegi
mai rau e cand traiesti toate sentimentele astea. :)