
Uneori aud liniştea.
By: 2puncteics
Etichete:2puncteics
Categorie: 2ρυηcτείcs
Aperture: | f/1.4 |
---|---|
Focal Length: | 30mm |
ISO: | 100 |
Shutter: | 1/0 sec |
Camera: | NIKON D2X |
Mă scutur de lanţuri ultima oară.
Strâng forţa cu care m’am încărcat pentru 12 ani.
Aştept ziua în care acel el (vei fi tu) mă va face femeie, şi lupt pentru mine.
Doar eu sunt acolo sus, pe muntele acela de stâncă, ce nimeni nu’l vede…
Şi vă privesc cu ochii cu care un uliu îşi priveşte prada.
În fiecare detaliu.
Mişcări.
Răsuflări.
Se ascut simţurile din ce în ce mai tare.
Miros durerea, disperarea şi… teama.
Teama de ce pot fi.
Şi urc.
Urc în lumi pe care voi nu le vedeţi.
E lumea în care un înger mă ia de mână, mă duce la altar şi spune: „Acum eşti cu Domnul. Soţia lui.”
Şi din momentul acela am pentru ce lupta.
Căci Dumnezeul meu sunt chiar eu.
Singura condiţie e să ajung acolo sus, la el…
Să îl prind de mână şi să soptesc…
„Acum te merit!”
Zeul meu plăsmuit în mii de nopţi în mintea mea.
Duhul venit să mă salveze din râuri de lavă nestinsă şi lacrimi.
Făptură luminoasă, nu mâna ta o vreau să mă ridic, ci doar prezenţa.
Nu viaţa ta vreau să o omor, eu vreau doar viaţă.
Arată’mi amintiri care mă dor… cere’mi speranţă.
Şi mai presus de’orice, mă’nvaţă.
Să ucid.
Să mor.
Să zbor.
Să’not.
Să pot să mă ridic.
Să râd în faţa lor.
Căci tu, esti zeul ce poate zbura fără aripi.
Ce vede fără ochi.
Şi mângâie doar din priviri.
Sunt viaţă.
Sunt spadă.
Sunt flori.
Fiorii ce’ţi trec pe spinare.
Sunt luptă.
Sunt oameni.
Actori.
Iar scena imensă tot eu sunt.
Sunt clipe cuprinse în mii de culori.
Sunt lumea în care tu nu poţi să zbori.
Sunt tot ce te face să mori.
Şi totuşi… m’adori…
Căci tu, ca zeu, eşti mai presus de orice om.
Căci tu, ca om, eşti mai presus de orice zeu.
Iar eu… sunt peste tot.
Mă’nalţ purtată de mine.
Iar lângă Dumnezeul meu tot tu vei fi.
Şi vei striga…
…acum voi auzi.
Mă va durea.
…te voi simţi.
Mă voi iubi…
…mă vei iubi.
Mireasa lui Iisus din tine, eu voi fi.
Lasă un răspuns