Din suflet.
Mecena – Către ea.
Îţi e dor, ai fost îmbatata de amor…
Ştiu, nu ţi’e usor… dar nu folosi cuvinte fara rost,
Că e un prost, că pentru el ţi’ai pune viaţa contra’cost…
E doar un fost, nu e înger, n’are aripi…
E doar actorul principal în lumea ta cu patimi…
Spune’ţi doar atât „nu’mi pasă”, oricărei lovituri ce se iveşte’n viaţă.
Învaţă că sentimentu’i pur când e reciproc,
Că dragostea e foc, stinge şi uită acest joc…
Poate ai tot, poţi să treci peste…
Poate totul este o simplă poveste
Ce insista să vrea să fie reală…
Pierdută’n ochii lui, pierdută’n acea seară,
Era o vară, era o scară, erau 2 copii da’ doar o inimă avea să moară…
Nu privi în spate, lasă’n urmă tot ce’a fost,
Tu încercai să te ridici, el te trăgea în jos…
Dar nu ceda, când ştii că’nca mai poţi,
Ca tine sunt puţine, dar ca el sunt toţi.
Te ridici uşor din pat, el nu mai e…
Cu aceeaşi întrebare în cap, „oare de ce?”
De ce a plecat şi ţi’a lăsat atâtea amintiri,
Scrisori de dragoste ce acum sunt doar simple hârtii…
Şi nu te poţi opri, încerci să dai de el,
Aştepţi cu nerăbdare ziua când va fi la fel…
Dar timpul trece, viaţa înainte nu mai merge,
Pentru tine inima aprinsă odata, acum e rece,
Stinsă, înecata’n lacrimi, în râuri de regrete, de suparare şi de patimi…
Şi te închizi în tine, stingher aştepţi o veste de la el,
Ca trăieşte, te ajută să treci peste…
Că nu’nţelegi, nu’ţi explici, crezi c’a fost nebun,
Că a plecat de lânga tine fără să zică „rămas bun”…
Acum privesti ploile ce cad, şi realizezi
Că eşti un înger care a căzut în iad…
Nu privi în spate, lasă’n urmă tot ce’a fost,
Tu încercai să te ridici, el te trăgea în jos…
Dar nu ceda, când ştii că’nca mai poţi,
Ca tine sunt puţine, dar ca el sunt toţi.
Şi stă în casă tristă, plânge după el…
Doarme cu tricoul lui da’ nu mai e la fel…
Şi înca speră că el va veni’napoi,
Priveşte către uşă şi în loc de unu’, vede 2…
Şi încă speră, şi lacrimile nu s’opresc…
Te visează, se trezeşte plângând şi e invers,
Parcă totul merge prost
Pleacă dimineaţa, vine seara, viaţa n’are nici un rost…
Şi într’o zi, s’a oprit pe pod,
Se gandea să sara şi a stat puţin pe loc…
S’a gandit, a sarit, şi’a lăsat un bileţel…
„Te voi iubi mereu şi’o să te aştept în cer”
Nu privi în spate, lasă’n urmă tot ce’a fost,
Tu încercai să te ridici, el te trăgea în jos…
Dar nu ceda, când ştii că’nca mai poţi,
Ca tine sunt puţine, dar ca el sunt toţi.
2puncteics [:x] 
Lasă un răspuns