Scrisoarea.
Ăsta e ultimul meu strigăt.
Ultima fărămiţă de dragoste pe care ţi’o port… vrea să urle.
Vrea să moară auzită.
Vrea să ştii.
Te iubesc şi te urăsc fiindcă te’am cunoscut.
Doar că… pe rând.
Mi’ai dat trandafiri.
M’ai iubit.
M’ai trecut pragul casei tale, în braţe ca pe soţia ta.
M’ai tinut de mână când eram speriată în spital.
Ţi’am arătat primii fulgi de zăpadă, ai zâmbit şi m’ai sărutat.
Ai râs la glume pe care le’nţelegeam doar noi.
Mi’ai arătat nebunia din tine şi’ai completat’o cu a mea.
M’ai mângâiat atunci când nimeni n’o facea.
Şi m’ai privit în ochii… în care nu se uitase nimeni, niciodată.
Şi’n care nimeni nu văzuse… nimic.
M’ai făcut să visez la casa noastră, la copiii… la noi.
Mi’ai fost tată şi m’ai învătat să conduc…
Mi’ai dat tot ce nu am avut vreodată.
Pentru astea… şi multe… multe altele… te iubesc… şi te voi iubi.
Până la moarte.
Nu pot să’mi amintesc lucruri rele.
Ăsta cred că e şi unul din motivele pentru care… te urăsc.
Ai făcut în aşa fel încât să fug de tine.
Ai aruncat peste momentele frumoase, doar lacrimi…
Mi’ai omorât fetiţa noastră.
Şi copilul din mine.
Nu mai pot atinge un bărbat fără să vreau să fii tu.
Nu mai pot privi locul unde ne vedeam zi de zi… unde mă aşteptai… fără să te caut.
Nu mai pot vedea o maşină ca a ta, fără să îmi tresară inima, sperând că eşti tu…
M’ai îngenunchiat.
Mi’ai luat tot ce iubeam.
M’ai umilit, trădat şi înjosit…
Dar nu pentru astea te urăsc…
Te urăsc pentru că te’am iertat…
Pentru că aş fi dat de 1000 de ori mai mult de atât pentru tine.
Te urăsc pentru că’mi vin în cap „soţia mea”, „fetissa mea” şi „te iubesc”.
Te urăsc pentru că am uitat durerea de atunci şi că aceasta de’acum nu mai trece…
Şi dincolo de orice… dacă mâine m’ai chema… aş veni…
[poză: click!]
2puncteics [:x] 
Lasă un răspuns