Cu vînt e.
Rînduri.
Înduri senzaţii din ce în ce mai ciudate.
Ciudat e că sunt tot mai amare.
E amar gustul de ceară încinsă pe limbă.
Ce-a rămas din fata fricoasă care se acundea în spatele pleoapelor cu iluzia că atunci când închide ochii ceilalţi nu o văd?
Nimic.
Nimiceşte tot ce îi stă în cale.
Nu mai are pleoape şi vede.
Vedetă pe limbile de şarpe.
S-ar perinda în faţa lor ca la un spectacol, să o poată analiza în faţă.
Au curaj?
Nu.
Nu se mai ascunde sub haine.
Nu mai răspunde la urlete.
Nu mai plânge la râsete.
S-a terminat repede jocul acela.
După doar câţiva ani.
Dezalcoolizare.
Ar colora frumos ochii tăi cerul.
Ce ruine zac în ai mei.
Turnuri de castele, poduri peste râuri secate şi porţi roase de carii.
Cari în urma ta tăcerea mea.
Car în urma mea lumina ta.
Conştiinţă curată.
Prea curată pentru un om cu un trecut.
Burete.
Sterge din urmă tot.
Eu iau buretele şi storc înapoi în cap tot ce a sters.
Pe papilele mele simt gust de sânge uscat de la rănile tale vechi.
Nu pot fi eu.
Sunt tu.
Oglinda cu chipul în ceaţă, bătrânul cu 10 şi un sfert.
Mai vreau.
Sărutul lui Iuda.
L-am sărutat şi am spus că plec.
Pe Iuda.
I-am iubit pe toţi din viaţa mea.
Pe toţi Iuda.
Şi am sperat în ei ca un copil.
În toţi Iuda.
Corbul s-a mâncat destul singur.
Eu nu mă ascund în spatele „ei”.
Nu vorbesc despre mine la persoana a treia.
Nu vă înconjor cu oglinzi sparte să nu mă puteţi vedea.
Eu am stat singură între oglinzi şi v-am văzut pe voi.
Sunt bucăţi din voi.
Vă port încă saliva pe suflet.
Şi uneori plâng după voi.
E modul meu de a mă elibera.
Post negru de voi.
Şi nu, eu nu mă spurc la apusul soarelui.
O mie şi una de zile.
Nopţile nu sunt ale voastre.
Nopţile mă spală.
Cum spală marea gunoiul de la mal.
Gunoaie ascunse adânc în cap.
Şi vocile tuturor.
Cuvinte.
Cu vin te atrage, cu vin te ameţeşte, îţi amorţeşte mintea şi te ia.
Să nu-l bei.
Sânul celei din care te-ai născut e acolo-n mintea ta.
Ochii te aleargă.
Buzele te vor.
Şi mâna de demon cu colţi ascunşi ce vrea să te o legi.
Alegi ce e bine.
Mereu.
Mă reunesc cu un suflet abia ieşit din Infern.
Eliberat după pocăinţă şi suferinţă.
Acum e rândul meu.
2puncteics [:x] 
Probabil unele dintre cele mai muncite randuri.De originalitate nici nu are rost sa pomenesc.Bravo!Si astept sa ne uimesti si cu alte feluri de a scrie.
Multumesc.
Citeşte Şoim. E un pic la fel, doar că acolo mă leg de ultimul cuvânt… şi intercalez cu o poveste paralelă.
Citeşte cu atenţie.