Sfâșiată de ceață.

By: 2puncteics

aug. 20 2009

Etichete:

Categorie: 2ρυηcτείcs

Lasă un comentariu

Aperture:f/4.5
Focal Length:34mm
Shutter:1/0 sec



Mi-au rămas cicatrici pe piele de la cât te-am iubit…
Ba mai rău, mi-au rămas cicatrici pe suflet…

Și apari mereu…
De ce apari?

Vreau să nu mai simt că mă arde în piept când trec pe lângă „tine”…
Vreau să nu mai plâng când văd locurile noastre…
Vreau să nu TE mai plâng și să nu mă mai doară că te iubesc…
Că mă rănești…
Că mă lovești zi de zi mai tare din dorința ta stupidă de a te răzbuna pe un om care te-a iubit…
Și ți-a dat totul…

Ți-am oferit viața mea să știi…
Am spus:
„Uite. Ia-o tu și dacă nu îți place, schimb-o tu.”
Și ai schimbat…
Aproape totul…
Dar nu a fost de ajuns…

Am fost ce-ai vrut să fiu.
Am fost soția de 34 de ani.
Am fost amanta de 25.
Am fost curva de 20.
Am fost adolescenta de 17.
Am fost copilul de 8 ani din spital.

Dar nu m-ai văzut…
În ochii tăi eram mereu altceva…
În ochii tăi era mereu altceva…
În ochii tăi vedeam că vrei să fiu ca ea…

Și a fost un joc lung de 5 ani.
5 luni.
Și l-am jucat cât am putut…
M-am prefăcut că nu o văd…
M-am prefăcut că nu mă vad așa cum sunt acum…
Că eu nu văd ce-ncerci să faci…
Și n-a fost rău…
Măcar de-ai fi văzut că dincolo de noua „ea” sunt eu…

În ceață și fum au fost ochii tăi și nu m-ai văzut…

Acum?

Acum, dacă nu te-aș iubi, mi-aș dori să mori.
Nu pot.

Pot doar să te vreau să te urăsc.
Pot doar să-mi amintesc nopțile în care plecai după mine, la ea…
Zilele în care mă sărutai cu gândul la ea…
Parfumul ei pe pielea ta…
Clipele când tremuram gândindu-mă că ești cu ea…
Când mă dădeai la o parte pentru ea.
„A venit, lasă-mă!”

Și te-am lăsat de tot.

Ce nu știi tu e că ai rămas cu nimic.
Că o dragoste ca a noastră apare la o mie de ani…
Că ne căutasem vieți la rând…

Și ai dat totul pentru o noapte…
Pentru o picătură de trecut care a provocat râuri de sânge, lacrimi și durere.

Eu am putut.
Tu nu.
Și da, te acuz că ai fost prea slab…
Că n-ai putut spune niciodată „nu” mascat de nesiguranța în mine…
Ți-ai ascuns mereu neputiința și dependența după mine…

Dumnezeu e martor c-am fost de fier pentru tine…
De-aș fi avut două suflete le-aș fi dat pe amândouă pentru tine…

Pe al meu nu o să-l mai am niciodată înapoi…
Decât sfâșiat…
Mai rău decât de lupi înfometați…

Și te-am iubit…


Torn_by_Ursylla



[poza: click! click!]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: