Iad viu.
Culoar…
Lat şi lung.
Stânga uşi.
Dreapta uşi.
Prima se deschide şi iese din ea un om cunoscut.
Câteva secunde şi devine diform…
Văd cuvinte’n aer despărţite’n toate sensurile posibile…
Văd sufletul negru ascuns după chipul ce zâmbea primitor…
Trec mai departe, a doua uşa pe dreapta.
Alt om, suflet mai puţin negru, dar chip înzecit mai tare mutilat…
A treia uşa, în stânga acum… îl văd.
Alt om, îl ştiu.
„Doamne, ce bine… eşti normal!”
Dar masca îi cade – nici măcar nu vedeam că e acolo – şi în spatele ei rămâne un chip putred de răutate, ridat, gemând a rău.
Mă trag înapoi…
Morţi din trecutul meu învie…
Nu fug, trec pe lângă, trebuie să fie în faţă ceva, mereu e ceva înainte…
Drept înainte.
Calc pe feţe binecunoscute de mine, a venit vremea să cadă măştile şi mulţi sunt acum morţi.
E greu să trăieşti aici fără să fii ce „trebuie”… te sfâşie hiene de peste tot.
Fii parte din haită sau mori.
Tot morţi,peste tot morţi…
Suflete gemând de durere şi corpuri ţipând sfâşiate de propriile păcate…
În capăt, ultima uşă pe dreapta…
Te văd, eşti la fel…
Doar tu ai rămas la fel dintre toţi…
Multumesc Doamne, măcar el…
Abia apuc să termin… şi masca ta cade…
O văd acum la picioarele tale, uscată de parcă ar fi fost acolo de veacuri.
Mi’e frică.
Frică să te privesc şi să văd ce eşti.
Ridic ochii, deschid, văd oglindă.
Tu – oglinda mea nedeformată.
Acum îi vad…
Toţi erau oglinzile mele…
Vedeam în ei tot ce’n mine e rău, dar în plus era răul lor…
În tine’s doar eu…
Arată’mă mie…
[poza: click!]
2puncteics [:x] 
Uite..Rogu-te Deschide si Asta usa.Poate iti va place:http://usamea187.blogspot.com/ Esti un poet.Poet conteemporan.Atat de originala.
Îţi mulţumesc pentru parerea ta. E bine când cineva te trage de mână din când în când şi îţi spune: „Faci bine ce faci”
Eu nu intenţionez niciodată să scriu poezii, eu doar scriu, dar întotdeauna cuvintele din sufletul nostru rimează…