2puncteics [:x]

By: 2puncteics

iun. 22 2009

Etichete:2puncteics, amanta, bacovia, copil, coroana, culori, curva, dor, dumnezeu, durut, femeie, flori, genunchi, iubire, lumina, mintit, poeti, rai, sfasiat, smoala, sotie, suflet, tarziu, te iubesc, umbra

Categorie: 2ρυηcτείcs

Lasă un comentariu

Te’ai stins sub o coroană de flori.
M’ai sfâşiat în mii de culori:
Negru, roşu sângeriu, violet, galben.
Culori pe care poeţi precum Bacovia, le iubeau.
Nu şi eu însă. Pe mine mă dor…

Şi spui că e spre binele meu…
Dacă m’ai fi văzut măcar o clipă pe mine, ai fi ştiut că nu’i.
Dar cui?
Cui să îi spun?
Cui să’i vorbesc când tu, privindu’mă în ochi mă’nşeli, m’arunci, mă minti [da, tu] şi te gândeşti cum să loveşti mai dureros? [Şi eu… chiar te iubesc…]
Cu cine să discut când tu n’auzi?
Putem vorbi?
Nu. N. U.

De ce plătesc eu tot ce’ai simţit’naintea mea?
De ce car eu păcate de demult ce nici nu le’am comis?

Ştii cine a plătit cu’adevărat în viaţa ta, iubire?
Suntem doar 3.
Şi ştii că semănam…
E I, e A, sunt eu.
Ai vrut să te lovesc… O fac…

Prima, ţi’a dat copil şi nu l’ai vrut.
Erai şi tu copil, te „iert”.

A doua, şi’a dat sufletul în palmă pentru voi.
Şi tot n’ai vrut.
Erai tu prea puţin şcolit pe’atunci să ştii cum eşti, ce, de ce faci.
Te „iert” şi pentru ea.

Însă cu mine, ce’ai avut?
Ţi’am dat şi eu tot ce’ai cerut: soţie am fost, curvă am fost, prietenă, copil, chiar mamă uneori, puţin.
Cu tine un copil vroiam… „acasa” mea…
Ai vrut să ştii şi ai ştiut.
Ai avut totul… l’ai pierdut şi nu’nţeleg de ce ai vrut să fie aşa.
Căci pentru tine’a fost nimic.

Am dat eu totul prea târziu?
Târziu ai văzut tu.
Deja credeai că te’am minţit, că te’am rănit… dar n’am făcut nimic, mă jur…

Ţi’am zis că semănăm şi am simţit atât de mult că sunt ca ele…
Şi că doar noi, din suflet te’am iubit…
Mai mult decât orice.
Şi am plătit.

Căci poate Dumnezeu a zis când ne’am născut să nu iubim.
Şi’am încălcat porunca sa.
Şi am plătit.

Şi m’a durut să fiu în faţa ta’ngenunchi…
Şi tu nici să nu vezi…
Nu’s sfânta, nu pretind, da’n faţa ta am fost cu mult mai mult…

Şi încă ţi’am păstrat o bucată curată de suflet.
O bucată care te aşteaptă şi pe care ţi’as da’o chiar mâine de ai veni’napoi, chit c’ai s’o sfâşii iar…
E ultima acum…
Dar culmea, tu mă repari, tot tu mă strici.
Cu fiecare mângâiere se curăţă putin, cu fiecare urlet o sfâşiai tot tu…

Iubirea mea neagră ca smoala.
Iubitul meu ce’şi cară umbra şi lumina dupa el.

A durut când am căzut din Raiul tau.
Tu aripi îmi dadeai.
Tu le rupeai.
Doar tu.

[poza: click! click!]