Indragostiti.
Promite’mi adevărul
Şi tot ce îţi doreşti şi tu
Va fi al tău.
Promit.
– Iubita mea înlanţuită…
– Mi’ai ridicat sforile… şi mi le’ai daruit. Mi’ai dăruit, într’un fel… libertatea.
– Cearceaf…
– Giulgiu.
– …alb, strans pe lângă tine… Sfori da!
– Nu mă sufocă, nu mă sufoci nici tu… Nu dori…
– Ce ochi cărunţi şi’mbătrâniţi ai…
– Şi când ţi’am spus că sunt bătrână… Am obosit…
– Ştiu…
– Vreau să mă opresc. La tine…
– Eşti ultima femeie de calitate din viaţa mea...
– Şi tu mi’eşti ultimul… şi primul, ştii.
– Tâmple mov.
– Uneori eşti atât de ermetic, iubesc modul tău de a mă provoca să îţi „ghicesc” emoţiile… Mă înveţi să văd nu doar un drum, ci tot… Şi’apoi s’aleg…
– Nu fac nimic, eu ţi’arăt, să ştii… nu pot să tac, să fug sau să profit. Te vreau a mea, aşa cum eşti, nu cum vor ei defapt.
– Şi mă mulez pe rolul tău… şi te mulezi pe’al meu… Şi simt, simt tot ce îţi trecea atunci prin cap, de ce plângeai, de ce m’urai… mureai…
– Am vrut să vezi că pot fi tu, că pot lupta cu mine tot la fel… Şi da, e greu, iubirea mea… Aş vrea să fug, să mint, să plec…
– Şi totuşi stai. Voi sta şi eu şi îţi voi da ce ţi’am promis. Îţi dau deja. Doar taci… Răbdare al meu grai. Căci tu eşti vocea mea…
– Te iubesc atât de mult încât îmi uit viaţa…
În nopţile emoţiilor noastre.
Acolo strălucim noi…
[Sforile sunt doar în mâna mea acum.]
2puncteics [:x] 
Frumos, de apreciat, oarecum cu tente de existentialism, imi place. Mai mult decat talent, n-as putea spune prea multe :)
existenta e doar partea vizibila a vietilor noastre.
in fond e mult mai mult de atat :) dincolo…
[iti multumesc pentru aprecieri, conteaza mult pentru mine.]