Monolog⁄dialog
Taci si mori.
Taci, hai taci şi lasă’mă s’aud, s’aud tăcerea.
Nu, nu te mai vreau.
Pe tine nu, ci doar pe el.
E rău?
El nu, tu da.
Atâta rău, atâtea voci care se zbat în capul meu şi nu te mai aud.
Lasă’mă!
Taci!
Gata, te’ai dus, te’ai dus si pleci… mă laşi.
Ţi’am zis să mă laşi să trăiesc, să stau, să respir.
Frunză pe lac.
Imagini. Una după alta…
Frumoase.
Calm.
Şi tu nu eşti.
Şi nu te mai aud.
Da…DA!
Nu vrei să pleci?
Te fac!
Sunt sclava ta?
Ţi’am zis, am alt stăpân acum.
Da, vreau, vreau să am, şi vreau să fie el…
Nu te iubesc pe tine, ci pe el.
Ţi’e greu să mori?
Nu mai gândesc, doar scriu…
Nu, nu te mai ascult ce nu’nţelegi?
Vorbeşte, tu vorbeşte liniştit, eu tot ii spun. E lângă mine orice ar fi, nu vezi? Nu te mai las pe tine între noi. Nu-te-mai-las!
Ori taci, ori pleci şi mori! Alege! Scurt…
Da, îl iubesc şi’l iubesc mult şi nu eşti tu mai important! Nu eşti!
Am zis!
Am auzit ce’ai zis, nu fac ca tine, nu plec de lânga el, nu MINT!
Minte’te tu!
Tu şi cu ea, ce sfaturi daţi!
Marş, mori!
Ah, nu îţi convine să fiu tu?
Te’nveţi sau pleci!!! Ce nu’nţelegi?
Şi taci… şi mori… shh…
[poza: click!]
2puncteics [:x] 
Lasă un răspuns