
silence the voices
nevoie de liniste.
incerc sa ii comand mintii mele sa nu mai gandeasca .
vreau sa aud doar aerul intrandu’mi zgomotos in plamani.
e liniste.
lumea doarme, nu se mai aud voci, masini, animale… nimic.
si totusi zgomotul e asurzitor.
voci, ganduri in capul meu se bat pentru a se putea… face auzite.
oamenii urla in mine.fiecare idee are strans legata de ea un om, pentru ca, fie ca’mi place sau nu, sunt EU insumi o suma de amprente lasate de oameni asupra mea.
sunt ca o plastilina cu care se joaca pe rand mai multi…
fiecare isi lasa amprenta, aroma pielii, forma degetelor asupra sa.
lasa cate un pic din EI.
eu sunt o bucata din VOI.
si nu as vrea nici o secunda ca lucrurile sa fie altfel.
[link catre poza: click!]
Lasă un răspuns