2puncteics [:x]

By: 2puncteics

iun. 07 2008

Etichete:2puncteics, zbor

Categorie: 2ρυηcτείcs

Lasă un comentariu

franturi din mine, comprimate atent in litere.
bucatele din soare cand ma faci sa zambesc.
lacrimi din nori. ma doare.

asta’ti dau eu.

iti dau sufletul si mintea mea. fericirea.
da’mi si tu, macar un gest…

aripi ce bat pentru tine.
un inger ce te vegheaza.
mi’a spus ca e greu. ca niciodata nu esti acelasi, ca te ascunzi in spatele tau, in spatele propriei tale masti si ca uneori nu te mai gaseste.

as fi vrut sa fii mereu la fel, sa imi dai ocazia sa ma plictisesc de tine, sa ma orbeasca lumina ta.
supradoza de vise, nu?
intotdeauna imi spui ca visez, ca ma las dupa prea departe de jocul meu, al nostru.
visez, da.
sper. inca mai sper, din pacate.
inca mai sper ca sufletul nu mi s va mai dilata de fiecare data cand ma gandesc la tine pentru o parte din ele pleaca, o data cu gandurile mele… spre inima ta.

macar daca ai exista…

in spatele a ceea ce vad eu, nu e nimic.
tu esti doar ce vreau eu sa vad. pentru ca asa vrei tu.
imi spui ce stii ca trebuie, imi arati jumatati de adevar. dar daca ai da masca jos, m’as pierde. m’as pierde in atatea roluri pe care le’ai jucat.

esti VOI.

uneori as prefera sa ma pierzi decat sa ma minti.
adevarul doare, nu?
minciuna doare si mai tare, iar ignorandu’ma ma omori incet.

„mi’au ramas doar porumbeii de la fereastra”
trist e ca eu nu ii am nici pe ei.
eu am un tu inexistent, un eu diluat, un noi pe moarte si multi ei pe care nu ii cunosc si ma lovesc mereu.

nu am porumbei.
desi le’as putea spune:

zburati!
zburati pentru mine, duceti’va departe si spuneti’mi cum se simt norii. duceti’va pentru mine si aduceti’mi o bucata de nor.
ala albastru de acolo seamana cu o inima.
poate cineva si’a pierdut inima si astfel ajunge la mine.
crezi ca i’ar placea sa vorbim despre inima lui?

eu vorbesc, vorbesc cu oricine.
ma deschid in fata strainilor pentru ca, uneori, ei iti sunt cei mai buni prieteni.
sau singurii.

cu tine’mi place sa vorbesc cel mai mult.
pacat ca nu o faci prea des, pacat ca tu’ti iei doza mai rar ca mine.

eu deja am nevoie de ea zilnic. : )
o sa devin si eu ca tine, inca putin..

mi’e frica doar ca atunci cand o sa ma inchid, o voi face de tot si nu o sa mai pot… sa vorbesc.
o sa’mi moara sufletul.
suflet in sevraj.
cand nu am cu cine vorbi, scriu. e ca si cand as vorbi singura dar azi m’am dedublat. eu vorbesc, ea simte. simte ce simt eu, o doare ca m’a durut. ma doare ca o sa o doara.

toti traim aceleasi experiente, difera doar perceptia.
cand vezi ca cineva a gandit ca tine, iti dai seama mult mai clar.
viata e un tipar.
acelasi intrebari, aceleasi optiuni. difera doar raspunsul tau.
tu ce incercuiesti azi? A? B?
eu am facut asta ieri. vezi ca D nu e bun.
sfaturile celor din jur iti elimina din variante.
mai ai doar 999 de teste, curaj, la asta ti’am soptit eu.

si totusi, nu e bine sa trisezi.
arata’i ca poti, ca esti mai bun si poate se intimideaza si iti pune intrebari mai usoare.
eu am suparat’o pe a mea. a vazut ca mi’e frica de ea si acum profita.

nu toate vietile sunt gri, asa cum nu toate’s roz.
a mea e incolora. nu se vede prin ea. nu se vede deloc.
si da, oamenii cam uita de existenta mea.
azi nu m’a cautat nimeni.
cel putin nu in lumea asta.

ce, credeai ca doar tu iti pui masti?
eu am doar scutul dintre vieti. il dau jos numai cand vorbesc.

[link catre poza: http://gilad.deviantart.com/art/The-Freedom-To-Fly-80050076%5D