Indragostiti.

Promite’mi adevărul
Şi tot ce îţi doreşti şi tu
Va fi al tău.
Promit.

- Iubita mea înlanţuită…
- Mi’ai ridicat sforile… şi mi le’ai daruit. Mi’ai dăruit, într’un fel… libertatea.
- Cearceaf…
- Giulgiu.
- …alb, strans pe lângă tine… Sfori da!
- Nu mă sufocă, nu mă sufoci nici tu… Nu dori…

- Ce ochi cărunţi şi’mbătrâniţi ai…
- Şi când ţi’am spus că sunt bătrână… Am obosit…
- Ştiu…
- Vreau să mă opresc. La tine…
- Eşti ultima femeie de calitate din viaţa mea...
- Şi tu mi’eşti ultimul… şi primul, ştii.

- Tâmple mov.
- Uneori eşti atât de ermetic, iubesc modul tău de a mă provoca să îţi “ghicesc” emoţiile… Mă înveţi să văd nu doar un drum, ci tot… Şi’apoi s’aleg…
- Nu fac nimic, eu ţi’arăt, să ştii… nu pot să tac, să fug sau să profit. Te vreau a mea, aşa cum eşti, nu cum vor ei defapt.
- Şi mă mulez pe rolul tău… şi te mulezi pe’al meu… Şi simt, simt tot ce îţi trecea atunci prin cap, de ce plângeai, de ce m’urai… mureai…
- Am vrut să vezi că pot fi tu, că pot lupta cu mine tot la fel… Şi da, e greu, iubirea mea… Aş vrea să fug, să mint, să plec…
- Şi totuşi stai. Voi sta şi eu şi îţi voi da ce ţi’am promis. Îţi dau deja. Doar taci… Răbdare al meu grai. Căci tu eşti vocea mea…

- Te iubesc atât de mult încât îmi uit viaţa…

În nopţile emoţiilor noastre.
Acolo strălucim noi…

[Sforile sunt doar în mâna mea acum.]

[poza: click! click!]

~ de 2puncteics pe mai 15, 2009.